Studii de evaluare pentru proiecte

Studii de fezabilitate   

  • Studiile de fezabilitate au un spectru larg de aplicabilitate, fiind în general utile acolo unde activitatea propusă implică un anumit risc.
  • Aceste studii determină punctele slabe ale activităţii respective, în vederea soluţionării problemelor identificate.
  • În acest fel se reduce considerabil riscul pentru mediu şi sănătate al activităţii propuse.
  • Studiile de fezabilitate stabilesc principalii indicatori tehnici şi economici aferenţi obiectivului, pe baza necesităţii în realizarea acestuia şi cuprind soluţii tehnologice şi constructive ce urmează a fi implementate.
  • În funcţie de caracteristicile obiectivului, cuprinsul unui studiu de fezabilitate variază.
  • Elementele studiului de fezabilitate vor oferi variante comparative şi vor sublinia avantajele şi dezavantajele, pentru a se putea decide asupra soluţiilor optime.
  • Proiectarea şi construcţia unei instalaţii se bazează pe aceste studii fundamentale.
  • De aceea, este importat ca elaborarea acestor documente să fie realizate de experţi neutri.
  • Datorită diversităţii elementelor incluse în studiile de fezabilitate, grupurile de specialişti care contribuie la elaborarea acestora vor cuprinde ingineri, tehnologi, economişti etc.

 

Studii de evaluare a impactului asupra mediului (SEIM)

  • Procesul de evaluare a impactelor asupra mediului permite identificarea, descrierea şi evaluarea impactelor generale cauzate de un proiect de dezvoltare asupra componentelor de mediu naturale, sociale, culturale şi economice.
  • În general, în acţiunile de evaluare ale impactului de mediu se iau în considerare o serie de elemente dintre care amintim: intensitatea şi dimensiunea impactului, durata efectelor, ireversibilitatea schimbărilor induse, intercondiţionarea proceselor şi fenomenelor, costurile implicate, oportunitatea socio-economică şi politică de prezentare a datelor obţinute.
  • Conceptul de impact antropic asupra mediului înconjurător este strâns legat de conceptul de calitate a mediului şi stă la baza studiilor de impact antropic asupra mediului.
  • Identificarea şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător (concept menţionat cu acronimul EIAMI/EIM) reprezintă un “proces prin care se realizează transferul cunoaşterii problemelor mediului de la ştiinţă (care ţine seama de datele, informaţiile şi contextul problemei) către decizia social-politică (consultare, planificare şi decizie) şi interesele comunităţilor umane.
  • De asemenea, evaluarea impactului antropic este interpretată ca un proces gândit să asigure că potenţialele impacte semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfăcător şi sunt luate în considerare în planificarea, proiectarea, autorizarea şi implementarea tuturor tipurilor de acţiuni relevante.
  • Acest proces este un element cheie în abordarea şi cunoaşterea relaţiilor stabilite între componenta umană şi mediul înconjurător.
  • Deoarece aceste relaţii fac obiectul de studiu al diferitelor domenii ştiinţifice sau non-ştiinţifice, evaluarea impactului asupra mediului este, practic vorbind, un instrument al politicilor de mediu şi al procesului de luare a deciziei la diverse nivele scalare (naţional, regional, local).

 

Audit de mediu

  • Auditul de mediu este un instrument multidisciplinar de evaluare a performanţei activităţilor unei companii în raport cu mediu.
  • Auditul de mediu este un proces sistematic, de rutină, documentat care trebuie făcut de o persoană independentă, care poate să observe funcţionarea sistemului din exterior, capabilă să dezvolte o atitudine critică.
  • Scopul unui audit de mediu este evaluarea activităţilor cu impact potenţial asupra mediului, evaluarea respectării politicii de mediu şi a conformării cu legislaţia în vigoare.
  • Auditul sistematic este necesar pentru evaluarea periodică a situaţiei şi pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu.
  • Cu ajutorul auditului intern, întreprinderea poate stabili (cu sau fără un ajutor extern) dacă sistemul funcţionează corect sau nu.
  • Pe de altă parte, auditul extern efectuat de un auditor extern independent este necesar pentru obţinerea unei atestări.
  • Rezultatele auditului intern sunt evaluate de conducerea întreprinderii.
  • Principalele tipuri de audit de mediu sunt:
  1. auditurile terenurilor contaminate;
  2. auditurile necesare în cazurile de transfer de proprietate;
  3. auditurile de conformare;
  4. auditurile sistemelor de management de mediu (SMM);
  5. auditurile pentru planurile de management de mediu.
  • Auditarea se caracterizează prin faptul că se bazează pe un număr de principii.
  • Acestea fac din audit un instrument eficace şi de încredere în susţinerea politicilor şi controalelor managementului care furnizează informaţii pe baza cărora o organizaţie poate acţiona pentru a-şi îmbunătăţi performanţa.

 

Raport de mediu

  • Raportul de mediu reprezintă acel document al planurilor şi programelor care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului ale aplicării acestora şi alternativele lor raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă.
  • Din punct de vedere legislativ, elaborarea rapoartelor de mediu este reglementată de Hotărârea nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
  • Raportul de mediu cuprinde acele informaţii relevante din planul sau programul respectiv, cu privire la impactul asupra mediului pe care implementare acestora l-ar putea avea: starea actuală a mediului şi a evoluţiei sale probabile în situaţia neimplementării planului sau programului propus, caracteristicile de mediu ale zonei posibil a fi afectată semnificativ, orice problemă de mediu existentă, potenţialele efecte semnificative asupra mediului etc.
  • În plus, informaţiile trebuie însoţite de piese grafice (hărţi, scheme, schiţe, diagrame), iar raportul trebuie să ofere măsuri de reducere a consecinţelor negative şi alternative, precum şi motivele care au determinat alegerea uneia dintre ele.
  • În cazul în care rezultatele unui raport identifică efecte potenţiale negative semnificative asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune refacerea proiectului de plan sau de program, în vederea prevenirii sau reducerii consecinţelor negative.