Rapoarte de securitate şi studii de risc

Studii de evaluare a riscurilor naturale şi tehnologice

  • Riscurile naturale şi tehnologice afectează dezvoltarea economică şi socială a regiunilor expuse.
  • Ele au efecte distructive atât asupra mediului înconjurător, cât şi asupra economiei sau siguranţei vieţii.
  • În general sunt imposibil de prevenit, iar în ultimii ani frecvenţa manifestării lor a crescut semnificativ.
  • Chiar dacă în prezent, majoritatea resurselor se concentrează pe acţiunile de răspuns şi refacere în urma producerii unui dezastru, pentru majoritatea comunităţilor, prevenirea şi reducerea consecinţelor este mult mai importantă.
  • Complexitatea amplasamentelor industriale, varietatea substanţelor utilizate şi a proceselor tehnologice determină necesitatea folosirii mai multor metode şi tehnici de identificare şi evaluare a hazardelor şi a riscurilor.
  • Astfel evaluarea riscului este un studiu complex, care se bazează pe o serie de metode de analize calitative şi cantitative, prin care se estimează probabilitatea şi gravitatea accidentelor tehnologice şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire a accidentelor.
  • Studiile de evaluare a riscurilor naturale şi tehnologice la care este expusă populaţia devin o necesitate.
  • Aceste studii servesc la identificarea acelor puncte critice şi permit găsirea unor soluţii eficiente pentru reducerea riscurilor acolo unde acest lucru este necesar. 

 

Rapoarte de securitate (în contextul Directivelor Seveso)

  • Raportul de securitate este o documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legale (articolul 10 al Directivei SEVESO 3 specifică obligativitatea agentului/operatorului economic cu risc major să elaboreze un raport de securitate).
  • Prin intermediul raportului de securitate se demonstrează că:
  1. există eforturi pentru implimentarea politicii pentru prevenirea accidentelor industriale majore şi a sistemului de management al securităţii tehnologice;
  2. toate hazardele majore au fost identificate şi s-au instituit măsuri de prevenire a accidentelor, precum şi de limitare a posibilelor efecte;
  3. se asigură un nivel ridicat de siguranţă şi securitate în timpul proiectării, operării, construcţiei etc.;
  4. sunt dezvoltate planuri de urgenţă internă şi externă ce reprezintă totalitatea măsurilor ce trebuie luate în interiorul obiectivului în vederea limitării şi înlăturării consecinţelor în orice situaţie care conduce la evoluţii necontrolate, în cursul exploatării obiectivelor industriale, ce pot pune în pericol sanatatea personalului şi/sau mai multe substanţe periculoase în legătură cu obiectivul.
  5. există informaţie primară privind deciziile de planificare teritorială. 

 

Planuri de urgenţă internă si externă

  • Planurile de urgenţă se elaborează în scopul planificării măsurilor specifice pentru reducerea riscului asupra angajaţilor, calităţii factorilor de mediu şi integrităţii bunurilor materiale, în caz de evenimente în care sunt implicate substanţe periculoase.
  • Sunt elaborate pe baza informaţiilor cuprinse în raportul de securitate.
  • Elaborarea planurilor de urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase se realizează conform normei metodologice 16/05/2005 şi Hotărârii nr. 804 din 25/07/2007, privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase.
  • Principalele tipuri de accidente care necesită elaborarea planurilor de urgenţă sunt:
  1. emisii de substanţe periculoase;
  2. accidente chimice majore;
  3. incendii;
  4. explozii.

Planul de urgenţă internă

  • Se elaborează în scopul planificării măsurilor specifice pentru reducerea riscului asupra angajaţilor, calităţii factorilor de mediu şi integrităţii bunurilor materiale, în caz de evenimente în care sunt implicate substanţe periculoase, produse pe amplasamentul unor obiective - sursa de risc chimic, incendiu, explozii şi poluări.

Planul de urgenţă externă

  • Se elaborează în scopul planificării intr-o concepţie unitară a măsurilor necesare pentru protecţia vieţii, proprietăţii şi calităţii factorilor de mediu din afara amplasamentelor obiectivelor, în caz de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase.
  • Planul de urgenţă externă este întocmit de către autorităţile teritoriale pentru protecţie civilă pentru fiecare obiectiv cu pericol potenţial de producere a unor evenimente generate de substanţe periculoase.

 

Planuri de prevenire a poluărilor accidentale

  • Planul de prevenire a poluării accidentale trebuie elaborat în scris şi trebuie să cuprindă obiectivele globale ale titularului activităţii, precum şi principiile de acţiune referitoare la controlul asupra pericolelor de accident major.
  • Acesta trebuie ajustat în funcţie de pericolele de accidente majore ale obiectivului.
  • Principalele elemente cuprinse în planurile de prevenire sunt: scop, domeniu de aplicare, baza legală, memoriu tehnic (Amplasament, puncte critice, echipa de intervenţie, planurile de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, inventarul poluanţilor potenţiali). 

 

Politici de prevenire a accidentelor industriale majore în contextul unor sisteme integrate ale managementului organizaţional

  • Politica de prevenire a accidentelor majore (MAPP) este o nouă sarcină impusă instituţiilor care se încadrează cerinţelor Directivei Consiliului (96/82/EC) (DSII).
  • Operatorii industriali cu hazarde şi riscuri de tip minor care se încadrează în categoria amplasamentelor Seveso trebuie să realizeze un document care să conţină politica sa de prevenire a accidentelor majore.
  • În plus, aceştia trebui să se asigure că politica este implimentată corespunzător, garatând astfel un grad mare de protecţie pentru om şi mediul înconjurător prin măsuri, structuri şi sisteme de management adecvate.
  • În vederea punerii în aplicare de către titularul activităţii a politicii de prevenire a accidentelor majore şi a sistemului de management al securităţii, trebuie luate în considerare următoarele elemente:
  1. politica de prevenire a accidentelor majore trebuie să cuprindă obiectivele globale ale titularului activităţii şi principiile de acţiune referitoare la controlul asupra pericolelor de accident major;
  2. sistemul de management al securităţii trebuie să cuprindă acea parte a sistemului general de management care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi implementarea politicii de prevenire a accidentelor majore.
  • Politica de prevenire a accidentelor industriale majore nu este un mini raport de securitate. Un operator este obligat să aibă dovezi disponibile, sub formă de documentaţie de suport, care să demonstreze unei autorităţi competente că a fost implimentat MAPP.

 

Hărţi de risc

  • Prezentarea rezultatelor obţinute din analiza hazardelor şi a riscului se poate realiza în mai multe moduri.
  • Riscul poate fi prezentat ca şi estimări de risc sub formă de tabele de risc sau o serie de date şi elemente, care pot fi grupate în vederea realizării unor hărţi de hazard tehnologic, sau se poate prezenta pe hărţi delimitând zonele afectate de consecinţe de nivele diferite ale unui posibil accidente.
  • Hărţile de risc cuprind în general:
  1. inventarierea iazurilor de decantare (în special ca poziţie, mai puţin informaţii tehnice detaliate;
  2. inventarierea amplasării diverselor tipuri de exploatări miniere;
  3. unităţile industriale cu risc tehnologic conform directivei Seveso;
  4. inventarierea unităţilor industriale care deversează o serie de substanţe poluante şi receptorul acestora (râuri, ape subterane, sol);
  5. unităţi industriale şi tip/cantitate de substanţă toxică folosită (amoniac, clor etc.).

 

Măsurători de emisii şi imisii, monitorizări ale proceselor tehnologice din punct de vedere al prevenirii poluării

  • Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluanţii, odată ajunşi în atmosferă se dispersează rapid şi nu mai pot fi practic captaţi pentru a fi epuraţi-trataţi.
  • Obiectivul activităţilor de măsurare şi evaluare a calităţii aerului înconjurător este de a preveni, elimina deteriorarea şi de a îmbunătăţi calitatea aerului în vederea reducerii consecinţelor negative asupra sănătăţii omului şi mediului înconjurător.
  • Emisiile se definesc conform Hotărârii nr. 541 din 17 mai 2003 ca şi evacuarea în aer a substanţelor provenite de la instalaţiile de ardere, sau provin din evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze ale instalaţiei, de substanţe, vibraţii, căldura ori de zgomot in aer, apa sau sol. Imisiile, conform Ordinului nr. 592 din 25 iunie 2002, sunt rezultatul transmisiei prin dispersie a substanţelor nocive.
  • În cadrul acestor studii se realizează măsurători ale emisiilor de la sursele de poluare, măsurători de imisii în diferite puncte de receptori, simulări ale dispersiilor poluanţilor (cu ajutorul programelor speciale) şi sunt formulate recomandări privind prevenirea poluării şi micşorarea impactului asupra mediului.

 

 Raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic

  • Raportul geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic este o documentaţie tehnică elaborată de specialişti în domeniul ştiinţelor geologice şi pedologice, persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi evaluare a poluării şi este reglementat prin Hotărârea nr. 1408 din 19/11/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului.
  • Metodele folosite pentru investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic sunt cele geologice, hidrogeologice, geochimice şi geofizice. La acestea se adaugă oricare alt tip de metodă, în funcţie de specificul poluării.
  • Investigarea şi evaluarea poluării mediului geologic parcurg o serie de etape:
  1. analiza şi interpretarea datelor existente
  2. investigarea şi evaluarea preliminară
  3. investigarea şi evaluarea detaliată.
  4. Investigarea şi evaluarea preliminară se realizează în scopul stabilirii existenţei şi intensităţii poluării mediului geologic.
  • În plus, investigarea şi evaluarea detaliată propune delimitarea spaţială a zonei poluate, clarificarea naturii şi intensităţii poluării identificate, relaţia poluanţilor cu matricea minerală a rocilor şi structura mediului geologic, căile de migrare şi transport al poluanţilor şi evaluarea riscului geologic, precum şi datele necesare elaborării programelor sau proiectelor de refacere a mediului geologic.

 

Planuri de combatere a dezastrelor naturale

  • Planurile de combatere a dezastrelor naturale sunt aplicate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale.
  • Este o activitate de interes naţional, având în vedere frecvenţa de producere şi dimensiunea efectelor acestor tipuri de risc generatoare de situatii de urgentă. Aceste planuri iau în considerare următoarele tipuri de hazarde:
  1. Inundaţii, prin revărsările naturale ale cursurilor de apă, datorate creşterii debitelor sau blocajelor produse de gheţuri, plutitori, aluviuni şi avalanşe de zăpadă şi prin scurgeri de pe versanţi;
  2. Inundaţii provocate de accidente sau avarii la construcţiile hidrotehnice;
  3. Fenomene meteorologice periculoase: ploi torenţiale, ninsori abundente, furtuni şi viscole, depuneri de gheaţă, chiciură, polei, îngheţuri timpurii sau târzii, grindină şi secetă (hidrologică).
  • De asemenea, măsurile de intervenţie prevăzute în cadrul acestor planuri au ca scop reducerea consecinţelor şi protejarea următoarelor elemente:
  1. Populaţia, precum şi bunurile sale mobile şi imobile;
  2. Capacităţile productive (societăţi comerciale, platforme industriale, centrale electrice, ferme agrozootehnice, amenajări piscicole, porturi şi altele);
  3. Barajele şi alte lucrări hidrotehnice care reprezintă surse de risc în aval, în cazul producerii de accidente;
  4. Căile de comunicaţii rutiere, feroviare şi navale, reţelele de alimentare cu energie electrică, gaze, sursele şi sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, staţiile de tratare şi de epurare, reţelele de telecomunicaţii şi altele;
  5. Mediul natural (ecosisteme acvatice, păduri, terenuri agricole, intravilanul localităţilor şi altele).